Istoria satului

       

Primele atastari arheologice dateaza din neolitic continuandu-se cu stiri din perioada stapanirii romane cand este atestata arheologic existenta unui centru populat, in actualul teritoriu al comunei Sinca, din perioada Imparatului Tiberiu, constand in monede si fragmente de ceramica ce sunt expuse la Muzeul de Istorie Brasov (Piata Sfatului). Drumul roman care lega antica Cumidava (Rasnov) de Dacia Superioara trecea prin Sinca Veche.
Dupa retragerea romana stirile sunt sarace. Populatia va fi trait in obsti satesti amplasate in locuri retrase, exemplu Grota de sub dealul Plesu sau Prunarie.
Stapanirea maghiara s-a impus tarziu asupra Tarii Fagarasului, atunci cand aici era deja o organizatie statala bine definita si care isi pastreaza autonomia fata de regatul maghiar in aproape tot Evul Mediu. In schimb exista o legatura organica cu Tara Romaneasca, zona aceasta apartinand domnilor romani pana la sfarsitul sec. XV
Prima mentiune documentara a localitatii Sinca Veche este legata de Tara Romaneasca si, ca majoritatea documentelor Evului Mediu, se refera la proprietati sau privilegii boieresti. Astfel in 1476, pe timpul domnitorului Laiota Basarab cel Batran, muntele Nemaia din teritoriul comunei Sinca era daruit unor boieri drept recompensa pentru serviciile facute. Legatura cu Tara Romaneasca continua, dovada implicarea boierilor din Sinca in luptele interne din teritoriile de peste munti. In 1534 sunt pomeniti boierii care la 1508 luptasera de partea lui Mircea Ciobanul impotriva regelui ungar.
Perioada Principatului Transilvanean a insemnat pentru Sinca o continua consolitare a feudalismului, tot mai multi tarani devin iobagi, la 1640 Sinca ajunge proprietatea lui Francisc Massaksi, la acea data comunitatea avea 74 de familii.
Trecerea, la sfarsitul sec XVI, a Transilvaniei sub stapanire habsburgica a avut pentru locuitori cateva consecinte importante, in primul rand o rupere fata de civilizatia orientala si orientarae spre civilizatia occidentala, in al doilea rand are loc o accentuare a explorarii feudale conjugata cu incercarea de atragere a romanilor spre unirea cu Roma.
Exploatarea feudala conjugata cu intoleranta religioasa au drept consecinta o mare migratie, la 1726 din 103 gospodarii, 23 erau pustii. La 1758 Sinca avea doar 48 de familii pentru ca la 1762 sa se vorbeasca numai de 4 familii care au ramas in localitate (Barsan, Balan, Urs si Strambu).
Perioada 1697-1761 a fost o perioada care a bulversat puternic viata localitatii. In 1761 curtea de la Viena pune problema infiintarii regimentelor de granita. Din regimentul II Orlat va face parte si localitatea Sinca. Deoarece conditia de a fi graniceri impunea unirea cu Roma, in Sinca au fost adusi oameni din toata Transilvania, acelasi lucru s-a petrecut in Bucium si Ohaba. Satele Sercaita si Persani n-au fost antrenate in acest proces. In schimbul acceptarii militarizarii taranii din satele de granita devin oameni liberi, bucurandu-se de avantaje economice, politice si culturale. De exemplu, la 1772 din initiativa carturarului Gheorghe Sincai, el insusi cu originea din Sinca Veche, se infiinteaza prima scoala din sat. Tot acum la Ohaba se infiinteaza o scoala gimnaziala in limba germana unde se formau viitori invatatori si ofiteri.
La sfarsitul sec XVII si inceputul sec XVIII localitatea cunoaste o perioada de prosperitate economica si crestere demografica cu toate ca sincanii participa la marile conflicte internationale, inclusiv razboaiele napoleoniene.
Anii din preajma revolutiei de la 1848 aduc pentru localitate adevarate dezastre, ciuma, lepra si holera, satul regasindu-se cu  greu. In primavara lui 1849 sincanii participa la revolutie deplasandu-se impreuna cu preotul satului Sercaia, 5 dintre ei sunt  ucisi in lupta.
Revolutia de la 1848 a dovedit ca vechea stare de lucruri nu mai putea continua, printre masurile luate a fost si desfiintarea iobagiei care a facut ca si locuitorii din Sercaita si Persani sa devina oameni liberi. Unul dintre primele efecte vizibile a fost infiintarea unor scoli, la 1851, in cele doua sate. Pentru satele militarizate una din urmarile revolutiei a fost desfiintarea regimentelor graniceresti.
Perioada dualismului, inceputa in 1867, inseamna intensificarea luptei nationale, vizibila in localitatile comunei prin intemeierea scolilor confesionale unde predarea se facea in limba romana.
Primul Razboi Mondial aduce retragerea, odata cu armata romana, a autoritatilor locale din Sinca Veche pe teritoriul romanesc. Acestea se reintorc doar odata cu unirea cu patria mama. In acest razboi si-au dat viata un mare numar de eroi
Perioada interbelica este o perioada de inflorire pentru satele comunei careia i-a pus capat al doilea razboi mondial in care comunitatea si-a adus din nou aportul prin jertfa de sange a fiilor ei.
Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial poate fi impartita, din puntul de vedere al localnicilor, in 3 parti distincte: perioada 1945-1961, respectiv perioada anterioara colectivizarii fortate, caracterizata prin nenumarate cote pe care taranii proprietari de pamant trebuiau sa le plateasca, perioada 1961-1989, respectiv perioada colectivizarii in care s-au depus toate eforturile pentru distrugerea instinctelor de proprietari ale sincanilor, si perioada din 1989 pana in prezent, care se vrea o deschidere spre valorile civilizatiei occidentale.